Tradițiile de Crăciun încep în România cu mult înainte de 25 decembrie. Postul, Ignatul, Ajunul și colindatul pregătesc sărbătoarea zile la rând, iar obiceiurile continuă până la Bobotează. În restul Europei, fiecare țară are propriul calendar. Unii copii primesc darurile pe 6 decembrie, alții în Ajun, iar cei din Italia le așteaptă abia pe 6 ianuarie.
Mai jos găsești obiceiurile românești în ordinea în care au loc și diferențele dintre regiuni. Urmează cele mai cunoscute tradiții din Germania, Elveția, Anglia, Italia, Polonia, Spania și țările nordice.
Care sunt cele mai cunoscute tradiții de Crăciun din România? Cele mai cunoscute sunt tăierea porcului de Ignat, pe 20 decembrie, colindatul din seara de Ajun, umblatul cu Steaua și jocul Caprei. Le urmează Plugușorul, pe 31 decembrie, și Sorcova, în dimineața de Anul Nou. Masa de Crăciun aduce sarmale, cârnați, piftie și cozonac.
Calendarul sărbătorilor de iarnă în România
Sărbătorile de iarnă românești țin aproape o lună și jumătate, de la începutul postului până la Sfântul Ion. Fiecare zi importantă are obiceiul ei, iar ordinea lor s-a păstrat mai ales la sate.
| Data | Sărbătoarea sau obiceiul | Ce se face |
|---|---|---|
| 15 noiembrie – 24 decembrie | Postul Crăciunului | Patruzeci de zile de post și pregătiri pentru sărbătoare |
| 6 decembrie | Sfântul Nicolae | Copiii găsesc dulciuri în ghetele lustruite |
| 20 decembrie | Ignatul | Tăierea porcului și pomana porcului |
| 24 decembrie | Ajunul Crăciunului | Copiii merg cu Moș Ajun, seara încep colindele |
| 25–27 decembrie | Crăciunul | Slujba de Crăciun, masa în familie, Steaua și Capra |
| 31 decembrie | Ajunul Anului Nou | Plugușorul, urări pentru un an bogat |
| 1 ianuarie | Anul Nou și Sfântul Vasile | Copiii merg cu Sorcova |
| 6 ianuarie | Boboteaza | Sfințirea apei, încheierea sărbătorilor de iarnă |
| 7 ianuarie | Sfântul Ion | Ultima zi de sărbătoare din ciclul de iarnă |
Postul și Ignatul, primele pregătiri
Pregătirile pentru Crăciun încep cu postul, care durează de la 15 noiembrie până în Ajun. În aceste săptămâni, gospodinele fac curat temeinic, iar la sate se pregătesc lemnele, făina și vinul pentru sărbători.
Ignatul cade pe 20 decembrie și este ziua în care, după tradiție, se taie porcul. Din carne se fac cârnați, caltaboși, tobă și piftie, iar untura se topește pentru iarnă. La final, familia și vecinii care au ajutat stau la „pomana porcului”, o masă cu carne proaspăt friptă și vin.
Obiceiul se mai păstrează în multe sate, dar s-a rărit la oraș. Acolo, preparatele din porc se cumpără sau se fac acasă, după rețetele bunicilor.
Ajunul Crăciunului și colindatul
Ajunul, pe 24 decembrie, este ziua în care începe colindatul. Dimineața, copiii merg din casă în casă cu „Bună dimineața la Moș Ajun” și primesc covrigi, nuci, mere sau bani. Seara pleacă la colindat cetele mai mari.
Colindul vestește Nașterea Domnului, dar multe colinde vechi vorbesc și despre gospodărie, despre fata sau feciorul casei și despre belșug. Colindătorii aduc urări pentru gazde, iar acestea îi primesc cu colaci, cozonac, vin sau bani. Poți citi mai multe despre istoria și tipurile de colinde românești pe Wikipedia.
În Transilvania, colindatul a fost mult timp treaba cetei de feciori, condusă de un vătaf. Ceata se forma din timp, învăța colindele împreună și mergea pe la toate casele din sat. Într-o casă cu fată de măritat, colindătorii zăboveau mai mult.
Steaua, Capra și alte obiceiuri cu măști
Steaua este colindul copiilor din zilele de Crăciun. Ei poartă o stea făcută din carton sau lemn, prinsă pe un băț și împodobită cu hârtie colorată și cu o icoană a Nașterii în mijloc. Steaua amintește de cea care i-a călăuzit pe magi spre Betleem. Cântecul cel mai cunoscut este „Steaua sus răsare”.
Capra este un joc cu mască, nu un simplu colind. Un tânăr poartă un cap de capră din lemn, cu falca mobilă care clămpăne, și o haină împodobită cu panglici și ciucuri. Capra joacă, sare și „moare”, apoi învie, în râsetele gazdelor. Obiceiul are nume diferite de la o zonă la alta:
- Capra în Moldova;
- Turca în Transilvania;
- Brezaia în Muntenia și Oltenia.
Pe lângă capră, în Moldova se joacă Ursul, mai ales la trecerea dintre ani. Tânărul îmbrăcat în blană de urs joacă în ritmul tobelor, înconjurat de alaiul lui. În unele sate apare și Cerbul, cu un cap de lemn împodobit și coarne adevărate sau sculptate.
Cum diferă Crăciunul de la o regiune la alta
Colindul este prezent peste tot în țară, dar fiecare regiune are obiceiuri proprii. Diferențele se văd mai ales în jocurile cu măști, în teatrul popular și în felul în care se organizează colindătorii.
Maramureș
Maramureșul este una dintre zonele în care colindatul în port popular s-a păstrat cel mai bine. Colindătorii merg în cete mari, cu cojoace, căciuli și opinci sau cizme. Colindele sunt însoțite de strigături și de urări de bine pentru gazde, care îi răsplătesc cu nuci, mere, colaci sau bani.
Tot aici se joacă Viflaimul, un teatru popular despre Nașterea lui Iisus. Numele vine de la Betleem, iar personajele sunt Irod, magii, păstorii, îngerii și soldații. Tinerii din sat repetă rolurile din timp și joacă piesa prin case, în zilele de Crăciun.
Moldova și Bucovina
În Moldova, jocurile cu măști sunt cele mai spectaculoase. Capra și Ursul umblă prin sate între Crăciun și Anul Nou, cu alai de muzicanți. În Bucovina se păstrează și Malanca, un alai de mascați legat de trecerea dintre ani. Tinerii mascați joacă și cântă pe ulițele satului.
Și aici masa de Crăciun pornește de la porcul tăiat de Ignat. Sarmalele, cârnații, caltaboșii și răciturile, cum se spune piftiei în Moldova, nu lipsesc de pe masă.
Transilvania
Transilvania adună tradiții românești, maghiare și săsești. Satele românești păstrează ceata de feciori și Turca, jocul cu mască al zonei. Comunitățile săsești păstrează coroana de Advent și colindele în limba germană, aduse din spațiul german.
Orașele transilvănene au și cele mai vechi tradiții de târguri de iarnă. Sibiul, Brașovul și Clujul organizează astăzi unele dintre cele mai vizitate târguri de Crăciun din România.
Muntenia și Oltenia
În sudul țării, colindul copiilor și Brezaia sunt obiceiurile cele mai cunoscute. Copiii pleacă din Ajun cu colindul, iar între Crăciun și Anul Nou umblă Brezaia, o mască asemănătoare caprei, împodobită cu panglici colorate. Masa festivă are piftie, sarmale în foi de varză și cozonac.
Plugușorul, Sorcova și trecerea în noul an
Plugușorul se umblă în ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie. Copiii sau flăcăii recită o urare lungă despre aratul pământului și semănatul grâului, cu bice și clopoței. În unele sate, cetele mari umblă cu un plug adevărat, tras de boi sau de cai.
Sorcova vine în dimineața de 1 ianuarie. Copiii ating ușor gazdele cu o crenguță împodobită cu flori de hârtie și le urează „să trăiți, să înfloriți, ca merii, ca perii”. Ambele obiceiuri țin de perioada Anului Nou și urează sănătate și belșug pentru anul care vine.
Ce se pune pe masa de Crăciun în România
Masa de Crăciun românească se bazează pe carnea de porc. După patruzeci de zile de post, preparatele din porc tăiat de Ignat ajung în sfârșit pe masă. Cozonacul, cu nucă, rahat sau cacao, încheie masa în aproape toate casele.
| Preparat | Ce este |
|---|---|
| Sarmale | Carne tocată cu orez, învelită în foi de varză murată și fiartă lent |
| Piftie (răcituri) | Carne de porc în aspic, servită rece, cu usturoi |
| Cârnați și caltaboși | Făcuți în casă, după Ignat, afumați sau fierți |
| Tobă | Preparat din carne și organe de porc, presat în stomac de porc |
| Friptură de porc | Servită cu murături |
| Cozonac | Pâine dulce cu umplutură de nucă, rahat sau cacao |
Pentru o masă festivă bine pusă la punct, de la față de masă la decorul din mijloc, găsești idei în articolul despre aranjarea mesei de Crăciun.
Bradul, luminile și coronița, tradiții mai noi
Bradul împodobit a ajuns în casele românilor abia în secolul al XIX-lea, prin influență germană. La început l-au adoptat familiile de la oraș, apoi obiceiul s-a răspândit peste tot. Astăzi, aproape fiecare familie împodobește bradul cu globuri de Crăciun, beteală și lumini. Primul brad din țară l-a împodobit Carol I, în 1866: povestea completă e în articolul despre legenda și istoria bradului de Crăciun.
Tot din Europa de Vest au venit coronița de pe ușă și luminile de pe fațadă. Multe familii pun la intrare o coroniță de Crăciun pentru ușă, iar pe terasă și în ferestre întind instalații LED de Crăciun. Dacă alegi un brad artificial de Crăciun, îl poți monta din timp și îl păstrezi ani la rând.
Tradiții de Crăciun în Europa
În Europa, cea mai mare diferență este cine aduce darurile și când. În unele țări le aduce Sfântul Nicolae, în altele Pruncul Iisus, Moș Crăciun, Befana sau Regii Magi.
| Țara | Cine aduce darurile | Când | Preparat tradițional |
|---|---|---|---|
| Germania | Christkind (Pruncul Iisus) sau Weihnachtsmann | Seara de 24 decembrie | Stollen |
| Elveția | Samichlaus (dulciuri), apoi Christkind | 6 și 24 decembrie | Turtă dulce, fursecuri de Crăciun |
| Anglia | Father Christmas | Dimineața de 25 decembrie | Budinca de Crăciun, curcan |
| Italia | Babbo Natale și Befana | 25 decembrie și 6 ianuarie | Panettone, pandoro |
| Polonia | Moș Crăciun (Święty Mikołaj) | Seara de 24 decembrie | Douăsprezece feluri de post |
| Spania | Regii Magi | 6 ianuarie | Roscón de Reyes |
| Suedia | Jultomten | 24 decembrie | Șuncă de Crăciun, orez cu lapte |
| Finlanda | Joulupukki | 24 decembrie | Șuncă, budinci la cuptor, orez cu lapte |
| Islanda | Cei 13 Moși (jólasveinar) | 12–24 decembrie | Miel afumat |
Germania
Germania a dat Europei coroana de Advent și târgurile de Crăciun. Coroana are patru lumânări, iar familia aprinde câte una în fiecare duminică din Advent. Târgurile de la Nürnberg și Dresda sunt printre cele mai vechi din lume și se deschid la sfârșitul lui noiembrie.
Pe 6 decembrie, Sfântul Nicolae lasă dulciuri în ghetele copiilor, la fel ca în România, unde Moș Nicolae vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Darurile mari vin în seara de Ajun, aduse în multe regiuni de Christkind, Pruncul Iisus. Familia le deschide după cină, lângă brad.
Elveția
În Elveția, Samichlaus vine pe 6 decembrie, însoțit de Schmutzli. Samichlaus este varianta elvețiană a Sfântului Nicolae, cu barbă albă și haină lungă. Copiii îi spun o poezie și primesc mandarine, nuci și turtă dulce. Însoțitorul lui, Schmutzli, îmbrăcat în negru, îi mustră în glumă pe cei neascultători.
Anglia
În Anglia, copiii atârnă ciorapi la șemineu sau la capătul patului, în seara de Ajun. Dimineața de Crăciun îi găsesc plini cu mici daruri. Masa de prânz are curcan, iar la desert vine budinca de Crăciun, stropită cu coniac și aprinsă înainte de servire.
Budinca se pregătește cu săptămâni înainte, în ultima duminică dinaintea Adventului. Tot englezești sunt pocnitorile de Crăciun, cu o coroniță de hârtie și o glumă înăuntru, și sărutul sub vâsc. După-amiaza de 25 decembrie, multe familii urmăresc mesajul de Crăciun al monarhului.
Italia
În Italia, sărbătorile încep cu Novena, cele nouă zile de rugăciune dinainte de Crăciun. Aproape fiecare casă și biserică are un presepe, ieslea cu figurine a Nașterii, uneori cu sute de personaje. În multe regiuni, cina din Ajun este fără carne, cu pește și fructe de mare.
Befana vine în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, de Bobotează, nu înainte de Crăciun. Este o bătrână cu mătură, care umple ciorapii copiilor cuminți cu dulciuri. Celor neascultători le lasă cărbune, care azi este de obicei din zahăr colorat.
Polonia
În Polonia, Ajunul (Wigilia) este cea mai importantă seară a sărbătorilor. Cina începe când apare prima stea pe cer. Înainte de masă, membrii familiei rup între ei o napolitană subțire, opłatek, și își fac urări.
Pe masă se pun de obicei douăsprezece feluri de mâncare fără carne, printre care crap, borș roșu cu colțunași și pierogi. La masă rămâne mereu un loc liber, pentru un oaspete neașteptat.
Spania
În Spania, copiii primesc darurile de la Regii Magi, pe 6 ianuarie. În seara de 5 ianuarie, orașele organizează parade cu cei trei magi, care aruncă bomboane în mulțime. Sărbătorile încep, de fapt, pe 22 decembrie, cu tragerea marii loterii de Crăciun, urmărită de aproape toată țara.
Suedia
În Suedia, ziua principală a Crăciunului este Ajunul, pe 24 decembrie. Familia se adună la o masă bogată, cu șuncă de Crăciun, hering marinat, chiftele și o caserolă de cartofi cu pește mărunt marinat. Darurile le aduce Jultomten, un spiriduș al casei, cu barbă albă și căciulă roșie.
Sărbătoarea începe pe 13 decembrie, cu ziua Sfintei Lucia. O fată îmbrăcată în alb, cu o coroană de lumânări pe cap, conduce un alai care cântă colinde. La desert, de Crăciun, se servește orez cu lapte.
Finlanda
Finlanda deschide Crăciunul cu Declarația păcii de Crăciun, citită la prânz, în Ajun, în orașul Turku. După-amiaza, multe familii merg la saună, apoi stau la cina de Ajun, cu șuncă, budinci la cuptor din cartofi, morcovi sau napi și pește.
La micul dejun sau la desert se servește terci de orez, în care se ascunde o singură migdală. Cine o găsește are noroc în anul care vine. Darurile le aduce Joulupukki, Moș Crăciunul finlandez, chiar în seara de Ajun.
Islanda
În Islanda nu există un singur Moș Crăciun, ci treisprezece. Jólasveinar coboară din munți câte unul pe noapte, începând cu 12 decembrie. Copiii lasă un pantof pe pervaz, iar Moșul din acea noapte pune în el dulciuri sau, pentru cei neascultători, un cartof.
După Crăciun, cei treisprezece pleacă tot câte unul, până pe 6 ianuarie. Tot islandez este obiceiul de a dărui cărți în seara de Ajun și de a citi până târziu în noapte.
Multe dintre aceste tradiții se trăiesc cel mai bine în orașele cu târguri de iarnă. Dacă plănuiești o călătorie în decembrie 2026, vezi și lista celor mai frumoase târguri de Crăciun din Europa.
Greșeli frecvente despre tradițiile de Crăciun
Unele confuzii despre obiceiurile de iarnă circulă de ani buni pe internet. Cele mai des întâlnite sunt acestea:
- Plugușorul nu este un colind de Crăciun. Este o urare agrară pentru noul an și se umblă pe 31 decembrie.
- Befana nu vine înainte de Crăciun. Ea aduce dulciurile de Bobotează, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie.
- Capra, Turca și Brezaia sunt același tip de joc cu mască, cu nume diferite de la o regiune la alta.
- Tăierea porcului nu ține de slujba bisericii. Pe 20 decembrie este pomenit Sfântul Ignatie, iar tradiția populară a legat această zi de tăierea porcului.
- Bradul împodobit nu este o tradiție românească veche. A venit din spațiul german și s-a răspândit la noi abia în secolul al XIX-lea.
